sa ma bucur

mereu mereu mereu!
de dimineata. cu sau fara cafea, cu sau fara cacao, cu sau fara ceai. de dimineata, pur si simplu. de timpul zilei. de tot ce-mi aduce soarele, de zambetele pe care le primesc si le impart pe strada si la job - joc jocul zambetelor de mai bine de zece ani si-l voi juca cel putin o suta de-aici incolo! de seara cu liniste si prieteni dragi, de seara cu iubire doar pentru mine, de seara in care ajut, de seara de poveste in care dau din ceea ce am altora care inca n-au atat de multa fericire.

sa ma bucur mereu de tot ce-am primit pana acum, de experientele care m-au facut alt om, mai flexibil, mai curajos, mai armonios, mai tolerant. de prietenii care mi-au modelat comportamentele pe parcursul timpului. de mama care chiar si acum, dupa atata timp, imi face pachete cu mancare si o surpriza (!mereu inclusa in pachet!), si mi le trimite pe autocar si asteapta cu nerabdare telefonul meu ca sa-i zic c-a ajuns pachetul si sa ma bucur si sa ma veselesc de cele primite si mai ales de surpriza facuta.
sa ma bucur de vlad si carmen atat de dragi mie, cu care am invatat cateva lectii grele legate de orgoliu si ego, dar care m-au bucurat in final. ne-am zambit cu totii, noi trei, dupa ce experienta s-a incheiat si suntem conectati acum cu fire magice nevazute unii de ceilalti, chiar si la distanta geografica pe care o traim, si ne bucuram mereu unii de altii.

sa ma bucur de atata crestere si daruire ce s-a sadit in mine de-a lungul anilor, prin indelungi siruri de patternuri repetitive care, la un moment dat, s-au intrerupt, pentru a face loc noului si frumosului. sa ma bucur ca am inteles ceea ce mi s-a spus, atunci cand mi s-a spus, si-am stiut sa-mi asum si sa-mi integrez informatia in sistemul meu de valori si credinte. sa ma bucur de Dumnezeu. mereu mereu mereu. sa ma bucur de toate nuantele si culorile lumii, de curcubeul pe care l-am vazut intr-un pelerinaj, undeva sus in varf de munte, si care mi s-a parut cel mai mare si mai frumos, pana atunci, din lume! sa ma bucur chiar si de lucrurile si mesajele pe care inca nu le inteleg si nu le stiu inca decripta si citi clar, dar pe care le simt si realizez ca sunt cumva, sub o forma sau alta, importante pentru mine. de protectorul meu Mihail, de energia focului, transformatoare si creativa, pe care mi-o insufla zi de zi, de aripile pe care mi le da cu fiecare cuvant si gand si fapta buna.

sa ma bucur pentru ca stiu ca avem o misiune pe acest pamant, fiecare dintre noi, insa, in acelasi timp, noi suntem cei care ne face propriul destin. noi suntem cei care decidem pentru noi insine cum sa ne traim viata, cum s-o privim, cum sa depasim momentele grele si dificile si cum sa ne bucuram de binecuvantarile primite si de veselia vitetii care ne inconjoara. sa ma bucur ca stiu, simt si cred. sa ma bucur chiar si atunci cand oamenii nu stiu, nu simt si nu cred, si sa am modestia si smerenia necesara momentului, pentru a nu spune mai mult decat trebuie spus si pentru a nu forta aparitia unei conversatii atunci cand nu este timpul.

sa ma bucur de razele soarelui, de mare, de casa de la mare, de cea de la munte, de cea de la oras. de adierile vantului pentru ca imi simt libertatea pana in fibrele sufletului. de stropii de apa pentru ca sunt apa, zodie de apa, planeta si univers de apa. de firele de iarba pentru ca pasesc desculta pe ele si o vad si o ascult pe Mama Natura si imi vine sa plang de fericire cand o aud. de toate elementele naturii si ale pamantului si ale vietii.
sa ma bucur de cuvintele si expresiile si gesturile simple, caci deja stiu ca nu trebuie sa stii ce inseamna pancultural sau entropie sau obnubilare, pentru a trai o viata minunata si pentru a fi un om bun si pentru a primi binecuvantarile fiecarei zile, ci, tot ceea ce trebuie sa stii ca si om este ca esti particula solara, esti lumina, esti un fragment esential dintr-un tablou magnific ce se picteaza si se modeleaza zi de zi, pentru ca tu sa fii fericit!

sa ma bucur! mereu mereu mereu!